'Cake'

Question of the week: what is the conclusion of the following series of events: a car ride to Budapest, a flight to København [Copenhagen], a bus 888 to Odden, a ferry trip to Århus, a walk around Park Alle, a train to Skødstrup and a healthy jogging session to Studstrup? The answer is none other than the following important moral: Danes are absolutely fond of their shit.. literally.

Quite amazing, eh?

The only problem is the language. Think I'm gonna call it 'cake' from now on... I reckon the picture pretty much speaks for itself.

Kys fra Danmark!

Appunti di viaggio

Traveling is a funny thing... it eases one's mind and thoughts and dreams and sometimes heart... the tear and wear of mundane life is gently mended by sweet breach breeze, cramped pastel Tuscan houses, turquoise sea, rocky beaches and the rich, fresh taste of bread, prosciuto, mozarella and pomodori in the mornings. Savoring Italy with all the senses is incredible.. do give it a try sometime. Love, Sy.

Lista

Ia sa vedem...

…crepusculul de seară, terasa de la Starbucks, gazonul englezilor, mătasea, violetul, hârtia, pensulele moi, fustele scurte, zgura, săpunul lichid cu miros de valinie, iPod Touch-ul, strada Feleacului, cainii, caramelul, eyeliner-ul negru, oja roşie, proful de Finanţe, aleile pavate, sunetul viorii, ‘Elefănţel’, canapelele de piele, Breezer-ul, tocurile înalte, holul facultăţii dis de dimineaţă, călătoritul noaptea, Laetitia Casta, păsările de pradă, cabinele de duş, magnoliile, ciocolata fină, Viena, oamenii cu simţul umorului, şezlongurile, Christian Bale, piersicile, focurile de artificii, sprâncenele frumos conturate, Monet, jambierele, l’Occitane, chelnerii îndemanatici, ‘Casa somnului’, creta albă, Saltwater, McChicken-ul, sarutul pe frunte, trance-ul, tavanele înalte, stâlpii de iluminat, locurile din faţă, ochii albastri, Davidoff, After Eight, vinul roşu …

53 la număr.

54 defapt, cu poza de mai jos.

Happy Easter, anyway!

(the image is just to lighten the atmosphere up a bit)

“Holidays, so to speak, are not things generated by the eager need of retail store owners to sell more by diversifying interior decorations within the facility. Sadly though, these are just about the only signs that trigger the emotional ‘appetite’ for get-togethers.”

But that’s just a thought… I mean, who are we kidding? Deep down we love the idea of a holiday… but hate everything it implies.

Take cards for instance. That’s right, paper cards; you know the ones, hanging ‘helplessly’ on shelves, with the funny writing, pictures and quotes from people you’ve never heard of (not from TV at least)... They’re a turn-off! For one they’re costly: that 0.8 stamp is just too much. I mean, they’re actually leaving all the hard work for you: picking up the pen, pouring some real words on that blank surface, signing your name, licking the envelope (who knows what that darn glue might contain!?), walking to a mailbox and so on.

Next there’s that whole family reunion thing where personality clashes take the place of fresh soup and baked turkey. Half of the time we buy gifts we’d like to receive ourselves, let’s admit it. In the other 50% of the cases we search for the cheapest object (useful or not) on the supermarket’s shelves.

“Tradition” is another funny word in the dictionary: “something, such as a doctrine, belief, custom, story, etc, that is passed on from generation to generation, especially orally or by example”. Oh yeah, we’ve got lots of these, mostly in books and learning materials. Their destination is as predictable as the trajectory of a food-bit and toothpaste filled brush in one's mouth: namely, all over the place! Let's take just a few: newspapers, food commercials, religious ceremonies, songs (of course, not the good ones!), school walls and kid’s rooms (next to a four fold Kelly Osbourne poster).

Pretty sad, huh?

Oh well, Happy Easter, anyway!

Persoana de la sfarsitul zilei

piesa, perna, ceas, alarma, ceas, piesa, tavan, gust rau in gura, papuci de casa, piesa, oglinda, ceas, reclama, birou, halat, usa, apa, oglinda, apa, iar apa, fereastra, haina, cana, ceas, mapa, oglinda, ruj, rimel, tocuri, greata, usa, alee, gropi, bodega, masini, ziar, flori, baraca, ceas, troleu, usa, scari, usa, tocuri, claxon, tipat, claxon, ruj, asfalt, claxon, pasi, gropi, ceas…

spart

si o tacere asteptata cu multa multa ardoare.

YM-ul nostru cel de toate zilele

Odata ce status-urile amicilor de pe 'mess' (sesizati va rog nuantele cuvantului) evolueaza de la un simplu plug-in in care fiecare al treilea din lista asculta trupe cu nume de legume, boli, cadavre, hoituri, sange sau ceva rau mirositor catre cate un quote din acela despre fericire de pe primul site care apare cand dai search pe Google... inseamna ca s-a produs o schimbare.

Evolutia status-urilor constituie de cele mai multe ori un indicator clar al nivelului de satisfactie din viata personala (asta ca sa nu fac din prima corelatia cu IQ-ul). Daca in primii ani ai adolescentei se remarca preponderent schimbari haotice intre 'megahappy','heppi','dulcik kaut bombo','hihihi..','baitza cu spooomitza' (<- asta e deja clasica)','ma gandesc la stii tu cine' si 'just sad','sad si ffff trista',':((((((((((((',';((((','nu vb cu moi','mor','plecata sa ma inec in cada', ulterior status-urile se... maturizeaza, vorba vine.

E-volution-ul dobitocismelor din dreptul cate unui ID atinge cote greu de imaginat odata cu adoptarea trendului: 'interminabile versuri' din piese (care depasesc limita de caractere admisa lasandu-i pe multi cu o nevoie aproape bolnava de a afla cine o canta pentru tot restul serii) doar ca mai apoi sa apara acel "www." de la sfarsitul debilutilizatelor "away","dnd","wtf"... caci, atentie: "e albastruuu si subliniat!"

Peisajul de pe messenger este asadar dragii mai la fel de pestrit ca si parada de stalciri gramaticale sau non-sensuri etalate. Deh.. ce rost ar avea toata taravura daca nu sare in ochi?!

Si culmea, stiti cu ce seamana incredibil de tare treaba asta?.. cu ceva numit 'la agatat'.

In loc de concluzie, va dedic parerea mea:

"Heartshaped" pe dracu!

14 Februarie nu altceva decât (încă) un excelent prilej pentru un fiasco de anvergură.

Dacă stau bine sa mă gândesc aceeaşi formulă magică se poate aplica (şi nu oricum, ci un un succes răsunător) si in alte zile calendaristice în care suntem "obligati" sa fim fericiţi (Crăciun, ziua Femeii, 1 mai etc) .

Pare greu de imaginat dar "necazul" se regizează (şi se finanţează, evident, peste măsură) cu multe luni în prealabil de către departamentele de marketing ale firmelor (să zicem importante deşi există excepţii monumentale în acest sens) astfel încat cu vreo 3-4 zile inainte de startul oficial haosul cumparaturilor sa cuprinda cu totul centrele comerciale de toate soiurile.

Consecinţa acestor eforturi se face remarcată instant pentru că, dragi enoriaşi, se are în vedere utilizarea intr-un mod total lipsit de bun gust al culorii roşii, (deh, daca ar fi cu stil nu ar remarca 4/5 din populaţie) culoare care, pesemne ca stimulează irigarea cu sânge a oricarei alte zone decât cea a creierului.

Cate un “14” dubios de pudrat cu sclipici atârnă prin vitrinele prost regizate (şi în afara sărbătorilor de altfel) ale magazinelor, pardon, butcurilor, din mall in timp ce cumpărători dezorientaţi vânează cadouri pentru un prilej oarecum incert. Are cineva macar o idee vagă despre ce naiba sărbătorim? Probabil reducerile… şi pe calea asta le ofer un premiu special celor de la Carrefour care mi-au mişcat pur şi simplu din loc sufletul cu oferta de 3 chiloţi bărbăteşti legaţi cu o fundiţă la preţul promoţional de 7.99. Cum aş fi putut să trec pe lângă acel container metalic fără să-i cumpăr iubitului meu o bucată de fericire (din bumbac)?!

Oricum, felicitări pentru material… ursuleţii şi inimioarele nu beneficiază de asemenea materii prime. Ei de regulă suferă din cauza sindromului cromaticii second-hand: ştiţi voi, fucsia aceea kitschoasă, argintiul sau literele parcă tăiate dintr-o bucată de linoleum. Şi, cu toate astea, diversele obiecte în formă de ‘corazon’ se vând ca pâinea caldă pentru a fi oferite ulterior la colţul blocului, sau, pentru cei mai evoluaţi, în faţa barului preferat într-un décor olfactiv care-l surclasează pe cel al darului.

Vai de capul nostru…

Nu zic, e draguţ să ai o zi în care să-ţi surprinzi “adoratul” cu câte ceva însă nu vad ce legătură are (probabil) cuviosul Sf. Valentin cu toate astea. Şi da, mă enervează calendarul în general… cum adică în ziua cutare trebuie să faci cutare chestie; nu ar fi mai practic să existe o notă de subsol de forma: “Datele au caracter orientativ”. Minunat! Deci inseamna ca prin Februarie ar cam fi cazul să-l surprind cu ceva… însă realitatea îi doboară chiar şi pe cei care nu au nicio legătură cu ziua asta inventată din considerente pur comerciale astfel încât ajung să mă înghesui joi cu trei sferturi din oraş într-un local pentru că aşa zice la FM..

În loc de concluzie un mic sfat: iubiţi-vă şi fără americanisme, ce naiba.

This being said, it's time for a strong dose of unconventional art:

http://www.madyiordache.com/gallery2007.html